Duminică, Aprilie 20, 2014


“Rasina Muntilor e nectarul celor 5 elemente fundamentale  ale naturii: pamant, apa, foc, aer si eter”.

 

 

Istoric

Primele referinte despre Rasina Muntilor sunt mai vechi de 3000 de ani si desi  a fost folosita in medicina populara in diverse tari  de mult timp, inca mai sunt legende cu privire la misterioasa ei origine.

Rasina Muntior a fost cunoscuta in Babilon, Persia, Egipt, Grecia, Roma si fara indoiala in Asia.
A fost folosita in medicina de sumerieni. Vedele- cartile sacre indiene scriu despre ea. Este adesea prezenta in scrierile  indiene: Susruta-Samhita, Charaka-samita, si in cartile chinezesti. Invataturile despre folosirea rasinei muntilor au fost tinute secrete si mostenite din tata in fiu.

In medicina antica, rasina    muntilor era considerata unul dintre cele mai  complexe si eficiente produse medicinale.Rasina  Muntilor a fost utilizata cu succes In peste  50 de afectiuni In Tibet, Nepal, Iran, India, Siberia, Asia Centrala,  Afganistan. Hipocrate (460-377 i.Hr.), Aristotel (sec. IV i.e.n), Galen (sec. al II-a),  Avicenna (sec. al X-lea), Beruni (sec. al X-XI-lea), Muhammed Arzni  (1735), Muhammed Shirazi (1762), Sadik Razavi (1885) si multi altii  au folosit cu succes produsul    muntilor In afectiuni ca: fracturi costale,  artrita, gastrita, ulcer, afectiuni ale tractului gastro-intestinal, astm,  bronsita, afectiuni ale sistemului nervos, impotenta, sterilitate,  afectiuni ale sistemului cardiovascular etc.In capitolul 90 al tratatului  tibetan medicinal GYU-SHI (sec IX. e.n.), care e considerat baza  medicinei tibetane, rasina    muntilor e considerata cel mai eficient  remediu In Intinerirea si regenerarea corpului fizic (In aceasta directie  exista un proverb oriental: “rasina    muntilor ne prelungeste viata si ne  salveaza de la moarte”), iar Intr-unul din comentariile la tratatul GYU- SHI rasina   muntilor este numita “nectarul celor 5 elemente fundamentale  ale naturii: pamant, apa, foc, aer si eter”.

Aristotel o mentioneaza in lucrarile sale, el a propus primele proceduri de testare a Rasinei Muntilor precum si modalitatile de preparare in amestec cu suc de struguri, miere si lapte. El prescria rasina muntilor pentru tratarea surzeniei congenitale, recomandind clatirea cu solutie de mumio cu fire de animale sau cu suc de struguri. Pentru hemoragiile nazale astupa fiecare nara cu amestec de mumio si camfor. Pentru vindecarea bilbiielii el recomanda ungerea limbii cu amestec de mumio si miere.

Abubakir Rabi al-Buharan (anii 960 d.Hr.), in manualul pentru cei care studiau medicina, a descris mumio ca un mijloc de vindecare a fracturilor osoase, luxatiilor, ranilor si a altor traumatisme. El recomanda un amestec de mumio cu miere.

Mohammed Zakariya Razi a intrebuintat foarte mult mumio pentru traumatisme, boli de cap, febra, paralizia nervilor faciali, epilepsie, ameteli.

Abu-Ali ibn-Sina in Canonul medicinei recomanda mumio in cantitate de 0,071 g cu suc de magheran pentru vindecarea unor boli precum migrenele, otita, fracturi ale oaselor, luxatii, contuzii, rani; pentru paralizia nervului facial - 0,035 g mumio in combinatie cu ulei de trandafiri si vin. Pentru singerari o doza usoara de preparat se marea la 0,1 g in amestec cu vin tare. In doze mari (0,0190 kg) recomanda sa se ia mumio in combinatie cu suc condensat (sirop), cu ceai de matase sau linte pentru vindecarea bolilor organelor digestive (stomac, ficat, splina), de asemenea pentru citeva inflamatii ale cailor respiratorii superioare (in angina si boli ale gitului). Pe linga acestea, cunoscutul medic recomanda mumio pentru bolile cii urinare si pentru impotenta, si ca antidot impotriva intoxicatiei cu alcool si intepaturii de scorpion. Pe linga prescrierile de folosire interna a preparatului, Avicenna il folosea foarte mult in amestec cu uleiuri de te pentru frectii, in cazul contuziilor, luxatiilor, intepaturii de scorpion. Dupa descrierea autorului, mumio are insusirea de a resorbi umflaturile.

Biruni (sec. X-XI) descrie proprietatile curative ale produsului mumio in urmatorul mod: . ea merita ca noi sa o pastram ca pe un obiect de pret pentru ajutarea celui care isi rupe vreun os.

Mohammed ib (sec. XII) in tratatul Lazaztulniso, dedicat problemelor sexologiei, igienei si vietii sexuale si problemelor obstetricii si ginecologiei, descrie caracteristicile produsului mumio subliniind functia sexuala. In acest scop autorul recomanda 0,2-0,3 g de preparat in amestec cu miere.

Mohammed Arzani (1735) descrie intrebuintarea produsului mumio cu ulei de trandafiri, suc de struguri acru sau vin de curmale pentru vindecarea contuziilor, ranilor si fracturilor.

O descriere mai amanuntita a produsului mumio a fost facuta de medical practicant Mohammed Sirazi (1762) in sectiunea Mahzan-ul-advia (Medicamentul-comoara). In ea se spune ca mumio influenteaza pozitiv sistemul ners, cardiovascular, respiratoriu, in special in bolile tractului gastro-intestinal (si in hemoroizi). Se subliniaza eficacitatea produsului mumio in bolile femeiesti; mumio contribuie la digerarea rapida a hranei, indeparteaza durerile de cap si vindeca parezele (paraliziile), si de asemenea reumatismele; ajuta foarte mult in traumatisme, si in special, in fracturi. In acest caz se recomanda preparatul cu folosire interna sau sub forma de unguent sau frectie. Inainte de folosire, mumio se dizolva in miere, lapte sau ulei de piersici. In otita purulenta, aceste solutii (autorul are in vedere solutia uleioasa) puse in ureche au redus purulenta si au redat auzul. In cazurile de guturai mumio se lua intern in amestec cu ulei de trandafiri sau de 3-4 ori pe zi se picura in nari.

Se arata ca in amestec cu suc de papadie, patrunjel, suc de afine, de seminte de chimen, suc de castraveti sau in amestec cu galbenus mumio ajuta mult in bolile ulceroase ale stomacului, in constipatii, in plagi si rani ale pielii, iar in combinatie cu suc de morcovi, mumio mareste functia sexuala si farizeaza fertilitatea la femeile sterile. In amestec cu ulei de piersici sau unt ea ajuta mult in cazurile de constipare si imbunatateste starea bolnavilor de hemoroizi.

Mohammed Zahariya Razi descrie eficacitatea produsului mumio in cazuri de alcoolism cronic. In cazuri de muscatura de scorpion se recomanda administrarea produsului mumio in amestec cu unt sau suc proaspat de patrunjel.

Dupa datele lui Al-Komuz-Muhit (1795), arabii foloseau 0,2 g de mumio in amestec cu argila armeana, sofran sau in combinatie cu galbenusuri si extracte din te diferite pentru vindecarea fracturilor, traumatismelor cavitatii toracice si a diferitelor boli ale organelor interne.

Mohammed Holi Alukami si Hodihan Hussein (1875) recomandau metoda de intrebuintare a unei bai de apa la flacara cu intensitate medie pentru amestecarea produsului mumio cu diferite uleiuri, apa de trandafiri, sucuri sau ceaiuri. Pentru aceasta in vas se pune cantitatea necesara de substanta, apoi se adauga mumio si se inchide capacul. Amestecul se face cu ajutorul unui pistil de sticla sau metal. Dupa obtinerea unei mase compacte, amestecul este gata pentru intrebuintare.

Sadik Ali Razavi (1885) scrie despre eficacitatea produsului mumio in tratarea fracturilor, luxatiilor, contuziilor, intinderilor musculare, ulcerului gastric si a altor boli ale tractului gastro-intestinal, boli ale ficatului, splinei, sterilitate la barbati si femei si, de asemenea, se recomanda in bolile inflamatorii si alergice - angina, gripa, bronsita, in inflamatiile sinului, astm bronsic, in cazul intepaturilor de insecte veninoase, inclusive de scorpion, in cazul scaderii si bilbiielii. Autorul recomanda mumio fie in stare pura, fie in amestec cu ulei de trandafiri sau piersici, miere, unt.

In anul 1872, medicul francez Eirini d'Erins a publicat o dizertatie despre balsamul miraculous - asfalt, obtinut in Elvetia.

 

In Rusia s-au facut cercetari serioase asupra Rasinei Muntilor inca din anul 1910. Cu sprijin financiar guvernamental aceste cercetari au devenit mai intense mai ales in ultimele decenii, avand loc in majoritatea laboratoarelor universitare din republicile unde se gasea rasina muntilor ( Asia de Mijloc a fosei URSS: Kyrgystan, Tajikistan, Uzbekistan)